O luna dupa ce am implinit 20 de ani, mi-am facut bagajul si am plecat de acasa. Departe. La o distanta de aproximativ 2000km. Nu am gasit un zbor direct intr-acolo, desi destinatia nu este atat de inaccesibila. Simteam ca in lunile care urmeaza voi trai una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea: emotii puternice, locuri si oameni noi, experiente pe care nu le voi putea uita vreodata…

Sudul Frantei m-a primit cu bratele deschise si cu multa caldura, la propriu. Montpellier, orasul de pe malul Marii Mediterane, a fost pentru mine…acasa!

Am ajuns aici, pentru prima data, acum 3 ani cu ocazia unei excursii organizate de liceul la care am studiat. Orasul mi-a placut foarte mult inca de la prima vizita, insa nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa locuiesc aici. Am invatat limba franceza cu drag inca din primii ani de studiu si m-am trezit la un moment dat ca stiu mai multa franceza decat engleza, fapt care m-a determinat sa aplic pentru o bursa de studii Erasmus+ si sa vin in Franta. Cred ca este cea mai buna decizie pe care am luat-o in viata de student.

Zis si facut. M-am interesat din timp de toate actele necesare pentru intocmirea dosarului si am aflat ca singurul oras din Franța cu care facultatea la care studiez are un acord de studii Erasmus este Montpellier. Bucurie mare! Apoi am trecut cu bine peste examenul lingvistic (care, de fapt, a fost un interviu) si cu toate documentele aprobate, biletul de avion si autocar cumparat m-am trezit peste hotare.

In ceea ce priveste acomodarea, ca orice inceput, a fost greu. Mi-am planificat sa ajung acolo cu o saptamana inainte de inceperea studiilor, pentru a deslusi orasul, campusul universitar, facultatea si tot ce mai aveam nevoie sa stiu pe acolo. Timpul a trecut foarte repede, studiile au inceput si ca orice strain, am intampinat dificultati, insa dupa prima luna de mers la facultate, iesit in oras si descoperit locuri noi, pot sa spun ca am inceput sa ma simt ca acasa.

Francezii, din puncutul meu de vedere, nu sunt niste oameni prietenosi. Unii spun ca doar cei care locuiesc in sudul Republicii Franceze sunt asa, altii generalizeaza…iar eu, dupa experienta mea, concluzionez ca mi-am facut cativa prieteni buni acolo, insa am intrat in contact si cu oameni care m-au respins. Pana la urma, cred ca e normal sa se intample asa. Doar nu trebuie sa fiu pe placul tuturor.

In general, experienta mea Erasmus la Montpellier, a fost cea mai frumoasa de pana acum. In toata aceasta perioada, consider ca m-am intors mai matur decat am plecat si am evoluat atat pe plan profesional, cat si pe plan personal.
Daca esti student si ai citit acest articol, gandeste-te: cum ar fi sa iesi din zona de confort si sa incerci ceva nou?

Sursa foto: Pexels & arhiva personala

8 gânduri despre „La 20 de ani am plecat de acasa

  1. Dragule, orice experiență (pozitivă sau negativă) te maturizează. Am încredere în tine știu că reușești tot ce-ți propui. Succes, te pup 😘 😘 😘 !!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s